Așa da, superb ! Pentru prima dată, acest text este interpretat la cel mai înalt grad de măiestrie artistică, în cadrul nealterat specific folclorului nostru național și unduirii caracteristice spațiului mioritic (observat, ci nu inventat de Lucian Blaga)–deplin asimilate în maturitatea artistică a minunatei adolescente, maestră a interpretării- și conceptului de afecțiune și respect pentru Familie, întemeiată pe înștiințarea și acceptul părinților, pentru proiectul de împlinire a Iubirii. În ”Ileană, Ileană” primatul Cuvîntului în exprimarea mesajului complex de frumusețe sublimă prinde cel mai clar contur, în raport cu toate celelalte (tot realizări de înaltă ținută artistică), pentru că –indiferent ce-ar zice unii-alții- esența comunicării, cel puțin pentru specia noastră, se realizează prin cuvînt, în vreme ce forma transmiterii îl slujește sau nu potențîndu-i vibrațiile și penetrările în adîcimea trăirilor sau gîndirilor. Daria cea dragă, Maestra (care poate să tensioneze la maximum perceptibil o comunicare artistică, așa cum observăm la copila, care a fost, în ”Nu se poate !”) este –cum ne este Poporul- calmă, echilibrată, în continuu freamăt înălțător și unduire fermecătoare, patronate și izvoditoare de optimism, care-i curge lin (în stilul lui Ion Dolănescu, la care am putea adăuga mulți între care pe Mărin Cornea, Nelu Bălășoiu, Elisabeta Turcu, Elisabeta Ticuță...) din cîntec și pe care, la rîndu-i, îl alimentează cu frumusețea de… Ileană Cosînzeană. Echilibrul, stabilitatea, lumina, finețea în gestică și mimică, măreția Maestrei adolescentă, totuși ! toate într-un floral buchet melodic vin din străvechimea Poporului Dac, primul între cele cunoscute în Europa și în Lume, prezent încă și capabil să producă asemenea talente greu de cuprins în cuvinte neîndestulătoare. De aceea, cînd ne cîntă, parcă ne descîntă și ne-ncîntă… 7 septembrie . Prof. Gheorghe I. Ungureanu